Monumentele istorice din Romania             Romana English

L.S. / 25-Oct-2009

Ansamblul Mihai Vodă a fost cel mai vechi ansamblu mănăstiresc păstrat în centrul Bucureştiului, monument istoric de secol XVI, cu o valoare arhitecturală şi ambientală deosebită. În 1984, pentru amplasarea Casei Poporului, biserica Mihai Vodă împreună cu Turnul clopotniţă de pe latura de răsărit au fost translate cu 289 m şi coborâte cu 6,20 m fiind aduse între  Bd. Libertăţii, Splaiul Dâmboviţei şi Str. Sapienţei. Restul construcţiilor ansamblului mănăstiresc au fost demolate, iar botul de deal pe care erau aşezate a fost  ras de pe locul său, amenajându-se Parcul Izvor din zilele noastre.

Legenda a ţesut în timp mai multe versiuni asupra ctitoririi. Mănăstirea Mihai Vodă a fost zidită la 1591 de Mihai Viteazul în vremea când  acesta era ispravnic, pe un loc înalt de pe malul Dâmboviţei. În jurul bisericii, au fost construite: turnul-clopotniţă  şi de intrare, de pe latura de răsărit, trapeză, case domneşti, case egumeneşti, cuhnii, toate cu ziduri robuste întărite cu contraforturi, peste pivniţe trainic boltite.

Ansamblul a fost mereu reparat, completat, consolidat, după incendii sau cutremure. După 1775 s-a deschis o nouă intrare, dinspre Curtea Arsă, printr-un turn, care devine intrarea principală în incintă.

Pe la 1834 bisericii i s-a adăugat un pridvor cu 6 coloane din lemn. La 1838, a fost refăcută turla cea mare.

În mănăstire au funcţionat succesiv: un spital militar, o şcoală de mică Chirurgie şi Laboratorul de chimie, întemeiate de Carol Davila, o primărie de sector şi poliţie pe la 1877. Din 1920, biserica Mihai-Vodă este şi biserica destinată cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul”, fondat de Regele Ferdinand I.

Începând cu 1866,  ansamblul a fost sediul Arhivelor Statului. În acest scop s-au făcut ample lucrări de modernizare şi completare, în 1910 şi 1920, la care şi-au adus contribuţia arhitecţi renumiţi: N. Gabrielescu, Al. Băicoianu, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu. 

Muzeului Arhivelor Statului a funcţionat pe latura sudică inaugurată în 1925. Clădirea muzeului era socotită printre primele construcţii civile realizate din beton armat.

După cutremurul din 1940, este renovată, iar ultima oară între 1954-1956. Cu prilejul cercetărilor arheologice din acei ani, s-a descoperit în incinta mănăstirii, o vatră sacră geto-dacică din sec. II î.Ch. şi aceasta distrusă în 1984. 

Biserica, este sub forma restaurată în 1935 de Comisia Monumentelor Istorice, prin grija arh. Emil Costescu. Atunci i s-au reconstituit: turla mare de peste naos, cele două turle mici de pe anexele altarului, după modelul unor biserici mai vechi. S-a refăcut pictura în stil neobizantin, de către pictorul Costin Petrescu, s-au restaurat faţadele, ce fuseseră acoperite cu un strat gros de tencuială.

Planul este trilobat (23 x 8-12 m), având altarul flancat de două încăperi dreptunghiulare, spaţioase, care înălţate până la cornişa întregului edificiu şi încoronate cu câte un turnuleţ, dau bisericii o înfăţişare cu totul deosebită. Faţadele din cărămidă aparentă sunt împărţite de un brâu median, în două registre cu firide rotunjite. Un frumos portal de la 1711, sculptat în piatră, decorează singular faţada de vest. Deasupra, într-o firidă se află  pictura icoanei hramului.

Lăcaşul păstrează Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, o părticică din Acoperământul Maicii Domnului, părţi de sfinte moaşte ale Sf. Nicolae, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Parascheva şi mulţi alţii.

Translată în 1984 pe locul actual, biserica a fost apoi abandonată până în anul 1994, când parohia a fost luată în primire de părintele Iconom Stavrovor Adrian Beldeanu prin grija căruia s-a restaurat monumentul. Decoraţia interioară, s-a reînnoit de către pictorii restauratori Mihai şi Ştefania Stinghe. A fost pardosită cu marmoră datorită daniilor credincioşilor.

O împrejmuire a separat incinta bisericii de blocurile dimprejur, s-au plantat arbori şi flori.

Clopotniţa veche din sec. XVI aflată în partea de răsărit a incintei vechii mănăstiri, având turnul clopotelor rezidit probabil la 1838, a fost translată odată cu biserica şi se află acum înghesuită lângă altarul acesteia.

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti Vol.1. 2005, Ed. Universalia

L.S. / 19-Oct-2009

Biserica  Sf. Îngeri - Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil - „MÂNTULEASA”

Hram: Sfintii Arhangheli (Îngeri) Mihail şi Gavriil

Îşi trage numele de la un negustor înstărit - jupân Manta, care îşi avea terenurile în această zonă. Biserica a fost ridicată la 1733 de jupâneasa Maria (Mântuleasa), sora lui Manta – cupeţ, şi de Stanca. S-a zugrăvit de Iane zugrav. Pentru un timp, biserica a fost mărită prin închiderea pridvorului  şi adăugarea unuia nou mai mic, cu trei arcade (vezi 1930). Turlele fiind căzute la cutremur au fost înlocuite provizoriu, din lemn.

În 1924-1930, Comisia Monumentelor Istorice a restaurat-o, fiind readusă la forma originară de arhitectul restaurator N. Popescu-Zane şi pictată de Paul Molda.

Lăcaşul, se asemănă cu bisericile Stavropoleos, Sf. Elefterie vechi, Sf. Ştefan - monumente brâncoveneşti de secol XVIII.

Are dimensiuni mici, (22,08 x 7,68 -10 m) cu ziduri groase de 60-90 cm, compusă pe un plan triconc. Pridvorul, de înălţimea cornişei de 7,5 m, are trei arcade semicirculare în faţada principală sprijinite pe coloane cilindrice din cărămidă, aşezate pe un parapet profilat.

Pronaosul lărgit, având un cafas adăugat, este acoperit cu o concă turtită. Deasupra, se ridică pe o baza pătrată, turnul-clopotniţă. Naosul este, la fel ca şi pronaosul, acoperit cu o boltă semisferică turtită.

Pictura interioară de tip bizantin, executată iniţial în frescă, a fost scoasã la iveala prin spălarea sa făcută în 1925. Ea aparţine epocii brâncoveneşti după colorit şi felul de interpretare a multiplelor scene religioase. 

Faţadele sunt tencuite, împărţite în două registre de un brâu puternic, pictat. Ferestrele au ancadramente din piatră sculptate, terminate în acoladă. Pictura exterioarã realizatã cu motive geometrice şi florale, în culori de roşu, negru, galben şi alb, acoperă coloanele pridvorului, arhivoltele, brâele şi cele trei ocniţe pictate cu icoanele hramului de pe faţada de vest.

După 2008, o restaurare recentă a pus in valoare proporţiile şi pictura acestei mici biserici.

Arh. Lucia Stoica

Extras din: Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea, vol.1, 2005, Ed. Universalia

emilia / 17-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" a fost construita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, in locul celei vechi, de la care s-a pastrat clopotul cu inscriptia "anul Domnului 1680".
Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala, cu cinci laturi. In interior, sistemul de boltire este cel obisnuit, cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrica in naos, rezemata pe laturile de nord si sud pe cate o grinda, iar altarul cu o bolta semicilindrica mai joasa, racordata cu peretii prin trei fasii curbe.
Golurile ferestrelor si a intrarii de pe latura de vest sunt marcate prin ancadramente din barne. Pridvorul are arcade sprijinite pe umerasi ciopliti si stalpi de sectiune poligonala, bogat profilati.
Acoperisul de sita, coboara in pante repezi, stajuit de turnul-clopotnita cu foisor si flesa inalta.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)

DavidC / 12-Oct-2009

Buna ziua,

Intr-adevar, lista monumentelor istorice are numeroase neajunsuri. Nu-i nimic, vom incerca sa rezolvam noi cu "vizitele pe teren" :-).

Numai bine,

David

emilia / 10-Oct-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din secolul al XVII-lea are forma dreptunghiulara, cu absida nedecrosata, poligonala, cu trei laturi si dimensiuni reduse (10,70 / 4 m).
Acoperirea interiorului urmeaza sistemul stravechi cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrica, cu grinda-mester peste naos si altarul boltit tot semicircular, terminat prin suprafete plane, intr-un timpan inclinat.
Pridvorul ingust, cu stalpi masivi, ciopliti cu dibacie, a fost adaugat la inceputul secolului al XIX-lea. Invelitoarea de tabla a turnului cu foisor si flesa de pe pronaos distoneaza cu restul acoperisului de sita, cu pante mari. Biserica a fost renovata in anul 1862, dupa cum arata o inscriptie in naos.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)