Monumentele istorice din Romania             Romana English

L.S. / 25-Jan-2010

BISERICA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI    “DOMNIŢA  BĂLAŞA”

Hramuri: Înălţarea Domnului, Sf. Dumitru Basarabov, Sf. Martiri români Const. Brâncoveanu şi cei patru fii.

Aflată acum în spatele blocurilor din Piaţa Unirii, biserica Domniţa Bălaşa a făcut parte dintr-un complex de clădiri al Aşezămintelor Brâncoveneşti.

Domniţa Bălaşa, fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu a clădit, două biserici, una lângă alta, în zona prundului Dâmboviţei, unde îşi avea şi casele:

-Prima biserică aşezată mai la sud-vest de actuala biserică, a fost ctitorită la 1743 cu hramul Botezul Domnului, de Domniţa Bălaşa, împreună cu soţul acesteia, marele ban Manolache Rangabé zis Lambrino. Era o construcţie cu trei nave, fără turle, în stilul bisericilor catolice. Folosită ca paraclis al caselor lui Lambrino, a fost dărâmată la 1871, împreună cu casele ctitorilor.

-Domniţa Bălaşa, rămasă văduvă, ridică la 1750, pe locul lăcaşului de astăzi, o a doua biserică, având hramul Înălţarea Domnului şi construită în stilul tradiţional al bisericilor din ţara noastră. Acest lăcaş era folosit de toţi credincioşii, iar în jurul acestuia, existau case în care functiona o şcoală şi un azil de bătrâni. Biserica este avariată de cutremurul din 1838, după care este dărâmată şi înlocuită cu:

-O a treia biserică ce va fi ridicată pe acelaşi loc, între 1838-1842, cu acelaşi hram, dar construită mai amplu, în stil neogotic, cu turle şi zugrăvită la iterior de Nicolae Polcovnic. Aceasta este ctitoria bănesei Safta Brâncoveanu, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu şi fondatoarea Spitalului şi a "Aşezămintelor Brâncoveneşti". Dar şi această biserică fiind degradată de inundaţiile Dâmboviţei  a fost dărâmată la 1881.

-Între 1881-1885, în zilele domniei Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, pe acelaşi amplasament se ridică actuala biserică Domniţa Bălaşa, cea de a patra pe aceste locuri, edificiu impunător, în stil neoromantic şi neobizantin. Proiectul a fost întocmit de arh. Alexandru Orăscu ajutat de Carol Beniş şi Friederic Hartman,  fiind revăzut şi de arh. André Lecomte de Nouy.

Între anii 1959-1962, monumentul a fost consolidat radical, după proiectul întocmit de ing. Aurel Beleş şi ing. Ion Stănculescu. Restaurarea picturii s-a făcut de pictorul Gr. Stoenescu. După cutremurul din 1977, edificiul a fost din nou consolidat.

Planul  de dimensiuni mari (20,40 x 18,40 m), este în formă de cruce, completat cu absida poligonală a Altarului. Absidele laterale sunt încadrate de 4 scări terminate cu turnuri zvelte, aşezate în jurul turlei mari a Pantocratorului. Pronaosul cu cafasul pentru cor este cuprins în corpul central, fiind marcat spre apus cu un fronton cu o cornişă ornamentată din piatră sculptată, în zimţi de cărămidă şi o friză de ocniţe – avănd în centru butoni din cărămidă roşie. Pridvorul, mai îngust decât corpul bisericii este format din trei arcade frontale (cea centrală mai largă şi cu fronton), sprijinite pe coloane cilindrice din piatră. Faţadele au un parament cu registre din cărămidă galbenă şi roşie -ce formează un zig-zag- alternate cu fâşii tencuite. Ferestrele mari, grupate câte două, au la partea superioară un chenar din piatră. Rozete mici traforate, închid aerisirile scărilor. Deasupra pridvorului se află o rozasă sculptată.

În interior, biserica este pictată în ulei, în stil neorenascentist de pictorii vienezi Kott şi Rihofsky. Pe peretele de apus sunt înfăţişaţi ctitorii şi familia acestora. Cu ocazia restaurării ulterioare, pictorul Grigore Stoenescu a executat portretele ctitorilor noi: Justinian, Patriarhul României şi Mitropolitul primat Calinic Miclescu. Uşile de intrare, tâmpla şi mobilierul sunt operele artiştilor Petre şi Mihai Babic.

În interiorul bisericii, două nişe laterale adăpostesc osemintele Domniţei Bălaşa -în dreapta, şi ale Domniţei Zoe Brâncoveanu, soţia domnitorului Gh. Bibescu -pe stânga., cu monumente dăltuite de sculptorul I. Georgescu, respectiv de sculptorul francez Julles Roulleau.

În parcul din faţa bisericii, se remarcă monumentul Domniţei Bălaşa, una din cele mai reuşite sculpturi ale lui Carol Storck senior.

Arh. L.S.

Extras din Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea, ”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” 2005, Ed. Universalia 

emilia / 21-Jan-2010

Ansamblul a fost construit de Draghici Cantacuzino, fiul cel mai mare al postelnicului Constantin Cantacuzino si al sotiei sale Elina, fiica mezina a domnitorului Radu Serban. Pe langa casele boieresti, construite in 1663-1670, a fost ridicata intre 1671-1674 si biserica de Curte, cu pridvor poligonal deschis, de catre Pauna, sotia lui Draghici si de fiii acesteia Parvu, Serban, Constantin si Grigorascu, mentionati in pisania din 1671. O descriere amanuntita a ruinelor a fost facuta in 1924 de Virgil Draghiceanu in lucrarea "Casa Cantacuzinilor din Magureni"si de C. Hoinarescu in "Ctitoriile cantacuzine". Deasupra pivnitelor, care nu acopera intreaga suprafata, se ridica parterul inalt, circa un sfert din acesta avand fundatii proprii in sol. Intrarea principala este situata pe latura sudica, iar accesul la pivnite este pe latura nordica. La acoperirea acestora se utilizeaza pentru prima oara in Tara Romaneasca bolti semicilindrice sustinute de doi stalpi mijlocii. Noutatea absoluta a casei este data de prezenta celui de al doilea nivel de locuit, plasat mai sus decat cel al loggiei si al celor doua incaperi ce o preced, aspactul exterior fiind rezultatul unui neobisnuit ritm de volume oferite in parte si de jocul denivelarilor pantelor acoperisului, grupate in jurul unui turn, si acesta cu doua niveluri.   

( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680", Editura Vremea, Bucuresti 2004 )

tudor / 19-Jan-2010

asta este spitalul de ochi, in nici un caz doar o casa!

mpvandor / 15-Jan-2010

 Multumiri din partea noastra parintelui Romeo Ene pentru amabilitatea de a ne ajuta cu o serie de fotografii din interiorul bisericii

Cristophe Brajon / 14-Jan-2010

- "Poarta cimitirului eroilor." a fost construct in perioda interbelica.

- Obelisc a fost partial distrus in 1944 si reconstruita in 1957, si a fost refăcut în anii 1997 şi 2004. Versiunea originală a fost terminat în anul 1924, având la partea superioară un vultur din bronz. Surse: Constantin CHIPER, Vicepresedinte al Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor“, filiala Prahova, 2007