Monumentele istorice din Romania             Romana English

L.S. / 10-Feb-2010

Biserica „KRETZULESCU” - ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Hramuri: Adormirea Maicii Domnului,  Sfinţii Arhangheli

Este zidită la 1722, în locul unei biserici mai vechi de lemn din secolul al XVII-lea, de către Iordache Kretzulescu, mare vornic şi soţia sa Safta Brâncoveanu, fiica Domnitorului. Biserica a fost  înconjurată de case şi prăvălii ce formau Hanul Kretzulescu, clădiri  dărâmate în 1939, pentru a lărgi spaţiul în jurul Palatului Regal, învecinat. Cutremurul din 1838 i-a stricat bolţile şi un turn. Restaurarea  s-a făcut în  1859, în stil neoclasic, cu o turlă din lemn acoperită cu tablă, pridvorul închis, iar pictura a fost refăcută de Gh. Tattarescu. În pridvor, pictura a rămas atunci, cea originală de factură brâncovenească.

A fost restaurată în 1935, de către Comisia Monumentelor Istorice prin arhitecţii Ştefan Balş şi Em. Miclescu, când s-a adus la forma iniţială, păstrată până astăzi. Aspectul neoclasic şi tencuiala exterioară a fost îndepărtată,  punându-se în valoare plastica monumentului. Pictura în ulei -refăcută de Gh. Tattarescu la 1859- a fost îndepărtată cu excepţia portretelor ctitorilor, scoţându-se la iveală fresca în spirit bizantin din anul 1722.

În perioada comunismului ateu, pe la 1960, în timpul sistematizării ansamblului din spatele Palatului, se preconiza şi dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată însă, datorită strădaniilor unor arhitecţi care au pledat pentru menţinerea acestui monument. După cutremurul din 1977 şi apoi după evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate  în jurul monumentului, s-a efectuat o nouă restaurare la exterior şi interior. Începute din 1996 şi continuate prin recondiţionarea picturii interioare, până în 2003, lucrările s-au putut realiza prin grija preotului paroh Vasile Răduică.

Biserica are un plan bine proporţionat, triconc (26,37 x 10,60 m), cu o turlă pe naos şi un turn-clopotniţă peste pronaos, la care se ajunge pe scara din turnuleţul adosat faţadei nordice. Are un pridvor larg, cu cinci arcade în plin cintru pe faţada de vest şi câte două arcade laterale, sprijinite pe stâlpi din piatră, rezemaţi pe parapet înalt şi un soclu profilat. Pronaosul supralărgit este acoperit cu o calotă sferică şi este despărţit de naos prin trei arcade pe stâlpi din piatră. Turlele, de dimensiuni asemănătoare, au câte 8 ferestre înguste, înconjurate de arcade în retragere, unele fiind zimţate. Ele sunt încoronate de acoperişul cu streaşina largă, protejat cu olane, ca şi învelitoarea întregului edificiu.  Decoraţia exterioară este din cărămidă aparentă. Un brâu lat, din piatră sculptat cu înflorituri, specific artei brâncoveneşti, desparte faţadele în două registre de înălţimi apropiate. Registrul inferior este tratat cu panouri dreptunghiulare, încadrate de ciubuce duble, unele încadrând ferestrele cu ancadramente din piatră; registrul superior are panouri înguste, mărginite de ciubuce simple, terminate cu arce frânte, împletite. 

Arh. L.Stoica

Extras din Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” – Vol.1, 2005, Ed. Universalia 

emilia / 09-Feb-2010

Turnul -clopotnita de la intrarea manastirii Strehaia a fost construit in acelasi an 1645, cu restul ansamblului de Matei Basarab. In descrierea sa din 1653 Paul de Alep remarca:  "Deasupra portii manastirii se afla clopotnita, foarte inalta, cladita maret, avantat. Portile sunt de fier si sunt noi". Turnul avea un evident rol strategic fiind prevazut cu deschideri defensive pe toate laturile. Este decorat cu registre de arcaturi si firide si cu muluri ce par mai fine decat cele ale bisericii.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 09-Feb-2010

In 1645 Matei Basarab a transformat casele boierilor Craiovesti construite in Strehaia pe la inceputul secolului al XVI-lea, intr-un palat domnesc. Prima atestare documentara apare in 1653 la Paul de Alep, care descrie admirativ "palatul personal" al lui Matei Basarab, ce urma sa apartina unei manastiri, caci fortificatiile sale nu erau acceptate de turci pentru un ansamblu civil. Plasat in mijlocul incintei inconjurate de zidul de "cetate" si foarte aproape de biserica construita in 1645, care din pricina vecinatatii lui are altarul orientat spre sud-est, palatul impresioneaza si astazi prin dimensiuni (27,4 m x 11, 6 m). Ceea ce se pastreaza este pivnita mult adancita si spatiul de acces la ea. Pivnita are un plan dreptunghiular regulat, cu interiorul impartit in doua nave lungi, prin intermediul a cinci stalpi uniti prin arcade semicirculare. Pe latura de nord-vest este un corp divizat printr-un zid median in doua zone, prima pentru accesul la pivnita, partea din stanga adapostind scara ce ducea la parterul inalt.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 08-Feb-2010

In incinta manastirii Brancoveni, in coltul de sud-vest, se afla cladirea staretiei, ridicata pe doua niveluri: un beci amplu, practic un parter, alcatuit din doua spatii ce comunica intre ele si un etaj, refacut probabil in timpul lui Brancoveanu. Aspectul diferit al celor doua spatii despartite de stalpi masivi si boltite in semicilindru cu  dublouri, dovedeste existenta mai multor faze de lucru. Aspectul zidariei a fost destul de uniformizat la ultima restaurare, iar accesul se face la nivelul curtii printr-un foisor. Beciurile pardosite astazi cu lespezi, au fost amenajate ca lapidariu in anii 1989-1990, prin aducerea aici a unor piese provenind de la fostele manastiri Vacaresti si Pantelimon, printre care se numara sarcofagul lui Grigore II Ghica si ancadramentul portalului bisericii cu pisania.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)

emilia / 08-Feb-2010

Biserica "Sf. Troita" pastreaza sub clopotnita urmatoarea pisanie: "...In zilele domnului nostru Io Matheiu Basaraba Voevoda si Domn fu radicarea acestii sfinte si dumnezeiesti case ce iaste hramul Staa Troite, ce s-au radicat intru slava lu Dumnezeu pentru ertarea pacatelor intru vecinica pomeana de acest bun crestin, jupan Dragusin vel paharnic si jupaneasa lui Dragana si coconii lui Gorgan, Nicola, Fota, Stana, Aspre si Anca... si dupa prilejul cat i-au fost puterea o au intarit si o au miluit cu mosii si cu bucate de tot fealiul si o au dat pe seama parintilor calugari sa faca rugaciuni si sa le fie hrana si imbracaminte in tot veacul... si au fost mitropolit chiar Teofil si egumen Serafim eromonah ispravnic 715... ". Dupa analiza acestui text, biserica este datata in intervalul 1644-1650, cand ctitorul Dragusin Deleanu, ruda dinspre mama cu Matei Basarab, a ocupat dregatoria de mare paharnic. Vizitand lacasul, pe care il numeste "manastirea lui Dragusin", Paul de Alep mentioneaza ca acesta "a zidit-o de curand langa raul Olt ... Biserica este mandra si langa ea este o fantana si o clopotnita mare". Vechiul lacas a fost distrus de apele Oltului si reconstruit de urmasii ctitorului in anul 1767. Este de plan dreptunghiular cu pridvor deschis, de mici dimensiuni, scunda si lipsita de turla. Singurul element din secolul al XVII-lea este ancadramentul de piatra al usii pronaosului, care a fost incastrat in noua zidarie. El are un decor plat, cu vrejuri vegetal-geometrice. Si clopotnita pare a copia pe cea veche, prin plan si decoratie. Ea prezinta doua registre de firide delimitate de un dublu tor si o cornisa cu trei randuri de zimti marunti.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004