Monumentele istorice din Romania             Romana English

emilia / 13-Feb-2010

Manastirea Zamca este cel mai important monument al Bisericii armene din tara noastra. A fost catedrala episcopala in vremea lui Alexandru cel Bun. Biserica a fost refacuta de Agopsa Vartanian, inainte de 1606, de cand dateaza si turnul clopotnitei. Numele asezamantului este polonez (zamek: cetatuie, fortificatie), datand probabil din timpul campaniei lui Jan Sobieski impotriva turcilor, din anii 1690-1691; acesta si-a stabilit tabara imprejurul manastirii, a inconjurat-o cu un zid si un sant si a construit bastioane la colturi.

( dupa " Drumuri spre manastiri - Ghidul asezamintelor monahale ortodoxe din Romania" de Mihai Vlasie, Editura Sophia - Bucuresti, 2002 )

L.S. / 13-Feb-2010

Clopotniţa veche din sec. XVI aflată în partea de răsărit a incintei vechii mănăstiri, având turnul clopotelor rezidit probabil la 1838, a fost translată odată cu biserica şi se află acum înghesuită lângă altarul acesteia.

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti Vol.1. 2005, Ed. Universalia

L.S. / 13-Feb-2010

Turnul clopotniţă, ce făcea parte din vechile ziduri ale mănăstirii din 1625, este situat la nord vest de biserică şi cuprinde trei caturi exprimate în exterior prin trei registre, reclădite după 1802.

L.S.

L.S. / 13-Feb-2010

Paraclisul (cu hramul Sf. Gheorghe şi Profetul Daniil) a fost ridicat în vremea Voievodului Constantin Şerban, odată cu biserica şi cu Palatul mitropolian din care face parte.

Este rezidit şi pictat la 1723 în vremea domniei lui Nicolae Mavrocordat şi ulterior restaurat în anul 1962.

Lăcaşul nu are folosinţă publică.

Paraclisul, de dimensiuni reduse, are un naos de formă pătrată, cu o turlă zveltă (reconstruită în anul 1962). Sf. Altar, foarte adânc, este despărţit de naos printr-o catapeteasmă minuţios sculptată. Formând corp comun cu Palatul Patriarhal, lăcaşul are acces direct din interior, dar şi prin intermediul unui vestibul alungit, din spre foişorul ridicat în jurul anului 1723 cu arcade trilobate, susţinute de coloane de piatră sculptate.

În exterior, Paraclisul este decorat cu două registre inegale de arcade şi firide dreptunghiulare cu ciubuce în formă de şir de perle.

L.S.

Extras din Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea-”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” – Vol.1, pag.134, Ed. Universalia ,2005.

emilia / 10-Feb-2010

Biserica din Ciovarnasani, cu hramul "Inaltarea Domnului" si "Intrarea in Biserica", are urmatoarea pisanie pictata cu caractere latine deasupra usii de intrare: "Aceasta sfanta biserica cu hramul Intrarea in biserica, ziditu-s-a la anul 1837 pe vechile ziduri ale unei alte biserici zidita la anul 1634 de Lupu Buliga Mehedinteanu, fost capitan in armata lui Matei Basarab, fratele Mariei Dranoaia din Ciovarnasani, ridicata fiind de sctitorii Samboteni: medelnicerul Iancu Samboteanu, Uta Samboteanka, fiica paharnicului Constantin Almajanu, Polixenia fiica lui Iancu Samboteanu, paharnicul Constantin cu Sultana Almajanu, fiica vornicului K.Kaliarh si Ioan cu Nasta Draghici mazili. S-a reparat radical in anul mantuirii 1935, adaugandu-i-se hramul Inaltarea Domnului serbat insa de multa vreme de parohieni, in zilele I.P.S.D.D. Vartolomeiu episcop al Ramnicului Noului Severin, acoperindu-se cu tabla donata de Dl. Richard Franasovici ministru si ing. N. Missir, prefect Iulian Predescu dand ajutoare, prtoierei fiind Const. Popescu, Traian si P. Cernaianu, preot paroh Grigore Calianu, contribuind obstea Ciovarnasani, ostenindu-se cu osebire V. Stoian, M. Frangulea, I. Tiu primar si epitropii Ion G. Cojocaru, Gr. I. Istrate si Ioan I. Genescu". Evident aceasta pisanie a fost scrisa in 1935. Ea o copia pe cea disparuta din 1837, care la randul sau transcrisese datele din pisania bisericii din secolul al XVII-lea. O alta restaurare a avut loc in 1960, realizata din initiativa locuitorilor si a Mitropoliei Olteniei. Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu cinci laturi. Deasupra naosului se ridica o calota pe pandativi. Spatiul vestic al pronaosului prezinta o configuratiei neobisnuita: un coridor flancat spre sud de o mica incapere-depozit, iar spre nord de o alta incapere cu scara de acces la turnul-clopotnita, turn care nu mai exista de mult. La restaurarea din 1935 el a fost inlocuit cu o clopotnita hibrida din lemn si tabla. Pictura interioara, din 1847, prezinta un tablou votiv dezvoltat, cuprinzand persoanele mentionate in pisania transcrisa in 1935, imbracate in haine de epoca.  

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)