emilia / 28-Jun-2009

Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" in forma de cruce, a fost ridicata in 1646 de ctitorul Lupu Buliga
A fost pictata in fresca, in stil bizantin, in anul 1673 de zugravii Grigore "Grecul" si Dima "Romanul". Remarcabila este  "Judecata de Apoi" de pe fatada exterioara vestica.
Dupa secularizare ( 1863 ), schitul a fost parasit si reinfiintat in 1930 cand s-au facut reparatii, s-au reconstruit chiliile pentru calugari si s-a construit in fata manastirii o biserica de lemn cu hramul "Sf. Ioan Botezatorul".

 ( dupa  "Drumuri Spre Manastiri" de Mihai Vlasie )

L.S. / 27-Jun-2009

Biserica COLŢEA

Hramuri: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile Grigore şi Ioan : Trisfetitele şi Sf. Parascheva

 

Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii. Ansamblul fostei Mănăstiri Trisfetitele a fost compus din: biserică în centru, spital, trei paraclise şi turnul Colţei la intrare. Biserica şi spitalul de azi sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino

Anterior a existat o biserică de lemn a lui Udrea slugerul, pe la 1641-42, având ca hram pe Sf. Paraschiva. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său Colţea Doicescu mare clucer. Cu învoirea urmaşilor clucerului Colţea, spătarul Mihai Cantacuzino ridică, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sf. Trei Ierarhi, între 1695-1698. La 1704-1707, s-a construit spitalul şi trei paraclise (azi dispărute).  După cutremurul mare din 1838, biserica a mai fost reparată în 1841 de arhitectul Faiser şi pictată la interior în 1871 de pictorul Gh. Tattarescu

Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, când s-a ridicat Turnul Colţei cu intrarea în incintă- cel mai înalt edificiu al vremii- slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888.

În 1895 au fost făcute reparaţii ale bisericii, supravegheate de arhitectul G. Mandrea. După bombardamentele din 1944 este consolidată, iar între 1950-1955, s-a reconstituit turnul-clopotniţă de pe pronaos după proiectul arh. Horia Teodoru.

Din anul 1996, lăcaşul a fost din nou în curs de  consolidare şi restaurare, lucrările continuând cu greutate, din lipsa fondurilor. Proiectul a fost întocmit de arh. C. Carp şi ing. L. Spoială, iar pictura restaurată de Gec Nicolae.

 

Biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneşti. Are un plan triconc (27,5 x 8,5 – 11,5 m), cu ziduri groase de peste 1 m. Un turn clopotniţă se ridică peste pronaosul uşor lărgit avand acces pe o scară aflată în grosimea zidului. După restaurarea din anul 2005, a fost reconstituită şi  turla peste naos.

Are un pridvor larg, deschis, cu arcade frontale şi laterale, cu arhivolte polilobate, sprijinite pe 10 coloane din piatră cu capiteluri sculptate aşezate pe piedestale înalte între balustrade cu motive florale. În pridvor se mai păstrează urme din vechea pictură în frescă din secolul XVII, atribuită lui Pârvu Mutu.

Portalul bisericii, prezintă o îngemănare de baroc italian cu elemente orientale şi autohtone. Stema Cantacuzinilor, un vultur bicefal, este aşezată pe antablamentul portalului. Piedestalele coloanelor laterale sunt împodobite cu chipurile celor patru evanghelişti.

 

Lăcaşul a fost închis, din ordinul autorităţilor comuniste, între anii 1986-1989. În decembrie 1989, biserica a fost martora evenimentelor sângeroase din Piaţa Universităţii şi loc de refugiu pentru tinerii revoluţionari, urmăriţi de forţele de ordine. Clopotele bisericii, trase de părintele paroh Sandi Mehedinţu au sunat de bucurie, dar şi de primejdie în noaptea de 21/22 decembrie 1989.

 

L.S.

Extras din:  Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: “Enciclopedia Lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol. 1, 2005, Ed. Universalia.

L.S. / 27-Jun-2009

Biserica Sf. Nicolae -“DUDEŞTI CIOPLEA - I”

 

Hram:  Sf. Nicolae, Adormirea Maicii Domnului

 

Se află în cartierul Balta Albă-Titan, între Bulevardul Camil Ressu şi cornişa Dâmboviţei. Locul a făcut parte din satul Dudeşti-Cioplea existent la marginea sud-estică a Bucureştiului.

De la început, biserică a Curţii Dudeştilor şi a satului Dudeşti, atestată la 1770, lăcaşul a fost ridicat de Nicolae Dudescul pe moşia sa.

Vechea biserică a fost refăcută în anul 1820 de bancherul Ştefanache Hagi-Moscu. După 1838 a fost restaurată de enoriaşi, fiindu-i adăugate absidele naosului. În anul 1900 biserica a fost devastată de un incendiu şi reparată în 1901 prin stăruinţa creştinului Gh. Dobrescu şi a soţiei sale Caliţa. Tot atunci a fost refăcută pictura în frescă în stil bizantin, de către pictorul Iosif Keber.

A fost restaurată între 1972-1983, prin osârdia preoţilor parohi, după planurile arhitectului Constantin Joja.

Actuala pictură interioară este nouă, fiind executată în 1982. În anul 1990 biserica a fost din nou reparată.

 

Construcţia  pe care o vedem astăzi este realizată după tradiţionalul plan triconc (22,30 x 5,80 -10 m), care cuprinde pronaosul, naosul acoperit cu o boltă semicilindrică, cele două abside laterale şi absida altarului. Peste naos se ridică singura turlă, sprijinită pe pandantivi. Tamburul turlei, având zece laturi, este străpuns de ferestre înguste şi alungite.

Lucrările de restaurare din 1972-1983, coordonate de arh. C. Joja (1908 - 1991), au “curăţat” biserica de cea mai mare parte a adaosurilor nepotrivite spiritului vechiului lăcaş. Restauratorul a marcat doar trei etape din existenţa bisericii: etapa iniţială (absida Sf. Altar), etapa de la 1820 (prelungirea spre vest, inclusiv cafasul, toate “îmbrăcate” în “haina” din perioada refacerii), precum şi etapa restaurării finale dintre 1972 – 1983, evidenţiată în primul rând de turla-Pantocrator reconstituită.

 

Arh. P. I.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea -„Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti”, Vol. 1, Edit. Universalia, 2005.

emilia / 27-Jun-2009

Cula Bujoreanu a fost construita in 1812 de boierul Preda Bujoreanu, ca sa se apere de jefuitori, dupa ce a inaltat conacul si biserica de pe valea Oltului.
Cand vremurile s-au mai linistit cula a trecut in posesia negustorului valcean Matache Temelie.
Zidurile sunt un amestec neregulat de piatra si caramida prinse cu mortar.
Cula de proportii reduse, cu un singur etaj situat la aproape cinci metri inaltime si o unica incapere, are invelitoare de dranita. Pe la miazazi se intra in beciul mononavat, cu metereze taiate in zidurile groase.
Initial a existat o scara interioara intre beci si primul nivel, planseul actual fiind dobandit in urma restaurarii, cand a fost adaugata in exterior, o scara de lemn, de pe al carei podest se intra intr-o salita, desfiintata ulterior, apoi in camera boltita cilindric cu penetratii ce deschid calea spre pod. Ferestrele etajului sunt arcuite in maner de cos, iar pe latura de nord a catului se observa o deschidere mai mare care ducea probabil catre o anexa sanitara exterioara.
In 1960 a fost amenajat aici Muzeul Satului Valcean. 

( dupa "Cule case boieresti fortificate din Romania" de Luiza Zamora, Stefan Bonciocat )
 

 

emilia / 26-Jun-2009

Casa Glogoveanu (cula de la Glogova), a fost construita in sec. XVII- XVIII mai intai de pitarul Necula Glogoveanu cu un singur nivel, apoi un secol mai tarziu de Matei Glogoveanu care ridica deasupra beciurilor un etaj impartit in doua decrosuri. In fata era scara de acces la etaj si un foisor cu stalpi de lemn strunjiti si parapet de zidarie strapuns de metereze, iar in partea opusa, un adevarat corp de garda cu parapet, in care meterezele aveau diferite unghiuri de tragere si un sacnasiu specific caselor boieresti.
Usa dubla a beciului prevazuta cu guri de tragere a fost dusa la muzeul Golestilor, in Arges.

( dupa "Cule case boieresti fortificate din Romania" de Luiza Zamora, Stefan Bonciocat )