Monumentele istorice din Romania             Romana English

DavidC / 29-Sep-2009

" [...] o mare vechime au şi casele cu nr. 1, 3, 5, 7, 9, 11 şi 13 de pe Str. Ţerovei („ansamblul celor şapte case”), care sunt probabil cele mai bătrâne clădiri de locuit existente astăzi în Reşiţa, fiind construite încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea."

Rusnac, Mircea - Ghidul monumentelor istorice ale Reşiţei [►]

DavidC / 29-Sep-2009

" [...] datează din anul 1932, fiind cea mai veche dintre gările existente astăzi în oraş"

Rusnac, Mircea - Ghidul monumentelor istorice ale Reşiţei [►]

DavidC / 28-Sep-2009

"Venind dinspre Timişoara sau Caransebeş, ne întâmpină pe partea stângă a drumului Muzeul locomotivelor cu abur, amenajat sub forma unui parc cu verdeaţă, alei şi bănci, în care sunt expuse în aer liber un număr de 16 locomotive, fabricate de-a lungul timpului în uzinele din Reşiţa. La loc de cinste, pe un soclu înalt, este expusă cea mai veche locomotivă construită pe actualul teritoriu al României, care datează din anul 1872. La împlinirea unui secol de la fabricarea sa, a fost deschis şi acest muzeu, care este unul dintre foarte puţinele muzee cu un asemenea specific existente la ora actuală în Europa."

Rusnac, Mircea - Ghidul monumentelor istorice ale Reşiţei [►]

f.bonea / 25-Sep-2009

            Biserica Parohiei Amaradia (Craiova, str. Amaradia nr. 15-17), cu hramurile Sf. Nicolae şi Schimbarea la Faţă, s-a numit, în trecut, Sf. Nicolae - Belivacă, după numele unuia dintre ctitori, sau Sf. Nicolae ot Trăistari, după îndeletnicirea unora dintre „megieşii” din „drumul Amărăzii”. Denumirea Sf. Nicolae – Amaradia i s-a dat în anul 1950, după numele străzii şi cartierului pe care-l deserveşte.

Biserica a fost ctitorită de Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, înainte de 1794, anul sfinţirii ei, aşa cum indică unele însemnări pe vechile cărţi de cult.

Hristea Belivacă a fost un negustor vestit prin părţile locului, la sfârşitul secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX-lea, ocupându-se cu comercializarea vitelor, pieilor şi seului. Unele documente enumeră pe „bogatul măcelar Hristea” printre prietenii şi sprijinitorii lui Tudor Vladimirescu.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, mahalaua Trăistari, pentru care a fost construită biserica Sf. Nicolae, se afla situată în afara graniţelor oraşului, pe un important drum comercial. Craiova se oprea, la vremea aceea, în Valea Vlăicii, pe unde trecea un pârâu şi exista o vamă. Mahalaua, care  în anul 1838 număra de 30 de familii, s-a dezvoltat repede către mijlocul secolului al XIX-lea, în scurt timp fiind încorporată în oraş. Locuitorii ei erau, în majoritate, negustori şi meseriaşi, unii locuind chiar pe terenurile sau în casele bisericii.

De-a lungul timpului, biserica şi incinta au cunoscut numeroase avarii, reparaţii, sistematizări şi restaurări.

Din punct de vedere arhitectonic, Biserica Belivacă păstrează nealterat stilul post-brâncovenesc al vechilor biserici din Oltenia şi Ţara Românească, cu plan triconic, pridvor deschis pe arcade şi coloane de cărămidă. Este prima biserică de mir din Oltenia cu două turle deschise.

Pictura originală, în frescă, datează din jurul anului 1794, fiind de o valoare istorică şi artistică notabilă. Din punct de vedere artistic, această pictură înglobează, în tradiţia reprezentărilor bizantine, trăsăturile specifice picturii post-brâncoveneşti, precum şi tradiţiile locale ale picturii şcolii olteneşti a sfârşitului de secol XVII şi început de secol XVIII, având culori vii şi luminoase, decoraţii bogate în elemente florale, cu aureole în relief şi veşminte poleite cu aur.

Este printre puţinele picturi post-bizantine ce se mai găsesc astăzi la biserici - monument ale Craiovei şi cea mai veche frescă păstrată integral într-o biserică din acest oraş.

Stucurile de pe frontispiciu, care reprezintă pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca apărători ai intrării în biserică (raiul pământesc), unice într-o biserică ortodoxă din Ţara Românească, sunt de inspiraţie barocă. Probabil că Belivacă, în peregrinările sale de negustor şi cărăuş, cercetase şi biserici catolice din Banat şi Transilvania şi şi-a dorit astfel de alcătuiri, inedite pentru aceste locuri, la ctitoria sa din mahalaua Trăistarilor.

Importante sunt şi cele două picturi laice exterioare, de pe faţada de sud a bisericii: o reprezentare alegorică a morţii şi un ofiţer călare. Imposibilitatea descifrării inscripţiilor originale şi intervenţiile ulterioare nefericite asupra tabloului în care este reprezentat ofiţerul au lăsat loc diverselor teorii, care au umplut numeroase file de lucrări istorice şi continuă să atragă atenţia istoricilor. Unii cercetători au considerat că acesta este însuşi Tudor Vladimirescu, care a locuit o perioadă în preajma bisericii, iar alţii cred că este unul dintre ctitori.

În partea de răsărit a curţii bisericii se află o cruce de piatră, ridicată în septembrie 1800, valoros monument istoric, pe care este înscris, cu slove cirilice, pomelnicul familiei Belivacă.

 În casa parohială din curtea bisericii a funcţionat Şcoala de băieţi „Traian”, începând cu anul 1879 şi până în anul 1908, când s-a mutat în localul propriu din Valea Vlăicii.

emilia / 24-Sep-2009

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" a fost ridicata in satul Brebi, in anul 1759, dupa cum arata inscriptia sapata in cosoroaba prispei: "1759 in acea vreme au facut aceasta biserica. Mesteri au fost Breurz si Borzan Ion, in zilele lui popa Danila".
Constructia cu turn scund si flesa inalta, se inscrie in traditia Vaii Agrijului in ce priveste forma de plan dreptunghiular, cu absida patrata decrosata, cat si sistemul de boltire al interiorului (pronaos cu tavanul drept, naosul si altarul cu cate o bolta semicilindrica, cea din altar incheindu-se printr-un timpan la est). Pentru largirea spatiului s-a recurs in 1853 la includerea unui panou de cca. 1 m in peretele de vest, pe inaltimea acestuia, iar la altar s-a adaugat in peretele de est un panou construit din capete de grinzi, dispuse vertical.
Braul median ce inconjoara peretii bisericii este decorat cu un chenar de romburi, incadrat de "franghie". Cosoroaba prispei de pe latura de sud, este impodobita cu un lant de romburi duble, iar portalul intrarii cu profiluri in "franghie" si geometrice, rozete si vita de vie cu struguri. Arcadele prispei sunt realizate din umerasi in care au fost sapati struguri si motive geometrice ce se infratesc in jurul stalpului printr-o rozeta. Ciue de lemn, cu capetele in forma de floare, intregesc frumusetea prispei. rozeta si "franghia' au fost alese si pentru decorarea ancadramentului usii de intrare in naos. Despre iconostasul bisericii, bogat sculptat cu vita de vie cu struguri si alte fructe, spun localnicii ca a fost adus de la o manastire ce a dainuit candva in hotarul satului. Pe icoanele imparatesti, cu rame sculptate cu aceleasi motive decorative, aflam anul realizarii acestei pretioase piese de cult, 1780.
Pictura peretilor a fost executata in secolul al XIX-lea, dupa importanta interventie de marire a spatiului.
In anii 1975-1976 biserica a fost restaurata.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)