Rezultate: 1989       Pagini: 199

   13 14 15 16 1718 19 20 21 22 23   
dede89 / 10-Jul-2010

imi poate da si mie un nr de contact? trebuie sa fac un film documentar despre satul Boz.



» Biserica evanghelică fortificată - Str. Principală nr. topo 312-315, sat BOZ; comuna DOŞTAT, Alba
tmoniqa / 07-Jul-2010

Singura cladire a Manastirii Galata care se pastreaza in forma originala, cu exceptia picturii care a fost distrusa de incendiul din 1762. 



» Biserica "Înălţarea Domnului" - Str. Mănăstirii 4, municipiul IAŞI, Iasi
amaranth / 07-Jul-2010

Schitul Colnic, situat pe Dealul Colnic, în satul Moşteni, construit în 1752, este zidit din piatră şi cărămidă sub formă de navă, are pridvor închis susţinut de opt coloane din cărămidă şi este lipsit de turlă.



» Biserica "Naşterea Maicii Domnului" a fostului schit Colnic - "Colnic", sat MOŞTENI; comuna FRÂNCEŞTI, Valcea
peterthefatman / 28-Jun-2010

Vila construita in 1935, fosta proprietate a familiei Nadler (fosti industriasi evrei in perioada interbelica), garaj subteran, 2 balcoane, 1 terasa , anexa 3 camere pt. oaspeti, camere pentru personal la subsol. In anii '80 au locuit aici pana la 7 familii, intre care pictorul Bascu, familia actritei Ioana Pavelescu. Pacat de pomii din fata casei si de faptul ca a ajuns restaurant.



» Vilă - Str. Sofia 1 sector 1, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
Frunza Bogdan / 28-Apr-2010

Mandria orasului Galati.



» Catedrala ortodoxă "Sf. Ierarh Nicolae" - Str. Domnească 104, municipiul GALAŢI, Galati
ellit / 12-Apr-2010

                              Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului

            Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului se află în localitatea componentă Valea Seman. Monument de arhitectură (inventariat sub nr. 2411, în Lista... din 1956) de plan dreptunghiular simplu cu absidă decroşată de cor-pul principal al lăcaşului şi încheiere poligonală – cu trei laturi – dată extremităţii vestice a bisericii, pronaosului. A fost durată prin 1753. Găsim, în naosul şi altarul lăcaşului de rugă şi închinăciune, cupole octogonale realizate din panouri curbe, împreună cu o turlă hexagonală peste pronaos. Observăm, de asemenea, agreabile cioplituri ale arcadelor ce despart naosul de pronaos, precum şi console în cap de cal, din lemn de stejar, nemaiîntâlnite în partea estică a Munteniei. În 1938 i s-a adăugat un pridvor închis ([5].

           În patrimoniul bisericii se păstrează tâmpla cu şase icoane mari, trei uşi împărăteşti, 12 icoane mici, plus un crucifix, sculptate în lemn şi pictate în tempera de meşterii Mihail şi Stancu Zugravu, pe la 1791, din vechea şcoală populară a secolului al XVIII-lea.

          Cu părere de rău trebuie să vă spun că acest locaş de cult de o inestimabilă valoare se află intr-o stare avansată de degradare ,fiind in pericol de a se dărâma. Enoriaşii acestei biserici , putini la număr şi cu posibilitati materiale foarte mici , asistă cu neputinţă la deteriorarea zilnică a Bisericuţei care le-a fost loc de rugăciune şi pocăinţă lor şi strămoşilor lor aproape 250 de ani  . Gândindu-se cu disperare ce vor lăsa la rândul lor copiilor ,nepoţeilor ,stranepoţilor , urmaşilor , privesc cum părinţii ,bunicii si cei ce părăsesc lumea aceasta sunt ţinuţi afară sau in micuţa bisericuţă goală si nepregătită pentru slujbele religioase .

           Primarul oraţului Urlaţi spune că responsabilitatea este a celor de la monumentele istorice , care la rândul lor spun că nu au fonduri pentru repararea Bisericuţei .

           Fiind unul din enoriaşii acestei biserici vă rog din suflet pe cei care citiţi acest articol şi puteţi in orice mod a ajuta la renovarea acestei bisericuţe să o faceţi conştienţi fiind că faceţi cu adevărat o faptă bună şi plăcută lui Dumnezeu .

         Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi sper că într-o bună zi să putem participa la slujbele religioase ortodoxe împreună .

                              DUMNEZEU  SĂ NE  AJUTE  PE TOŢI  !

                                                                                                                                                                Crăcea Liviu



» Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului" - 58, localitatea VALEA SEMAN; oraş URLAŢI, Prahova
L.S. / 07-Apr-2010

Despre începuturile Spitalului „Colţea”

Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii.

Alături de locul unde este ridicată biserica Colţii de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii construită de Udrea slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colţea Doicescu - mare clucer (de la care provine şi denumirea mahalalei „a bisericii lui Colţea clucer”).

Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul şi ridică în anii 1695-1698, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, denumită iniţial Mânăstirea Trisfetitele.  La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcţionat o şcoală, iar între 1704-1707, a fost  construit spitalul  cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioşi”, având spiţerie, case pentru chirurgi şi „o şcoală de ştiinţe” cu odăi pentru dascăli şi alte acareturi.

Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat şi Turnul Colţei cu intrarea în incintă - fiind cel mai înalt edificiu al vremii,  slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888.

Spitalul actual a fost construit între 1867-1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză.

Acesta a fost ridicat pe locul altuia - reclădit între 1836-1842 după planurile arh. Heinrich van Fausser, antreoprenor fiind arh. Conrad Schwink (cf. Ioana Cristache-Panait: Spitale bucureştene până în pragul sec. al.XX-lea, articol în revista Arhitectura).

În anii 2008-2010, Spitalul este în curs de amplă renovare şi completare cu noi pavilioane.

Spitalul Colţea şi biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716). Acesta era fratele domnului Ţării Româneşti - Şerban Cantacuzino (1634-1688).

Statuia în marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck şi a fost realizată la 1869.

Arh. L.S.

Extras din:  Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: “Enciclopedia Lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol. 1, 2005, Ed. Universalia



» Spitalul Colţea - Bd. Brătianu I. C. 1 sector 3, municipiul BUCUREŞTI, Bucuresti
ANDREI CRISTIAN TRAIAN / 06-Apr-2010

Dominand imprejurimile de pe culmea unui deal din imediata apropiere a localitatii Almasu, cetatea cu acelasi nume se confunda cu istoria locurilor. Chiar daca din vechea constructie, ridicata cel mai probabil in secolul XIII, mai sunt in picioare astazi doar cateva ruine, cadrul natural in care se afla face din locul respectiv o zona cu potential turistic deosebit, nevalorificat inca.

La inceputul secolului XIII, proprietar al domeniilor din zona Almasu era apartinatorul unei ramuri a familiei Borsa, Dezso (Dezideriu), fiul voievodului Transilvaniei Gyork. Se presupune ca acestia au construit cetatea de la Almas, de aici si denumirea de cetatea lui Dezső si satul lui Dezso.

De la inceputul secolului al XIII-lea, cu ocazia intronarii regelui Carol Robert de Anjou, a inceput si politica de diminuare a influentelor nobiliare din teritoriu, astfel ca cetatea a fost scoasa din posesiunea familiei Borsa si a fost numita cetate regala, dar in jurisdictia voievodului Transilvaniei. Cetatea este amintita prima data in anul 1370, cand regele Ludovic cel Mare o doneaza magistrului Bebek Gyorgy si fiilor acestuia Imre si Detre, respectiv nepotilor Gyorgy, Laszlo si Ferenc.

De-a lungul secolelor XV si XVI, cetatea a fost supusa unor asedii rezultate din conflictele intre nobilimea din Transilvania si regele Ungariei. In timpul Razboiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea si a oferit aparatorilor ei libertatea in schimbul predarii cetatii, dar soldatii lui Basta au macelarit in cele din urma locuitorii cetatii. In 1658, cetatea a suferit ultimul mare asediu: a fost ocupata de tatarii care veneau din directia Clujului si mergeau spre Poarta Mesesana. Asediatorii au inrobit localnicii si au incendiat cetatea.

Desi in ruina astazi, turnul donjon (turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval) al cetatii, singura constructie supraterana, domina imprejurimile. Vizibile de la mare distanta, ruinele cetatii nu beneficiaza, din pacate, de nici o semnalizare prin panouri sau indicatoare ce te-ar putea atrage catre locul respectiv. Cu toate acestea, cetatea e vizitata sporadic de pasionatii de istorie si amatorii de drumetii. De altfel, cu minime indicatii de la localnici, poti ajunge usor, chiar si cu masina, pe un drum de pamant ce traverseaza o pasune, pana la poalele Dealului Cetatii, la scurta distanta de monumentul istoric. De la locul din care drumul devine inaccesibil masinilor, dupa doar cate minute de urcus (cam abrupt, ce-i drept), cei aproape 10 metri ai turnului donjon al castelului apar brusc in fata ochilor, dintr-un noian de vegetatie luxurianta, pe care nimeni nu s-a obosit sa o indeparteze. La cetate nu exista nimeni si nimic care sa iti spuna istoria locurilor.

Se pare ca fortificatia avea doua sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul initial, si o fortificatie exterioara, spre nord.

"Cetatea inferioara ingloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeti, casa dorobantilor si o bucatarie. Din cetatea inferioara in cea superioara se putea ajunge printr-o poarta. Partea superioara proteja palatul, casa domnului si a doamnei, parohia, capela, inchisoarea, camera de spalat, camera oaspetilor si bucataria. Sub cetate aveam de-a face cu gradina de zarzavaturi, vie, stupuri de albine, livada. Cetatea era si proprietara unei berarii, si a unei mori. Azi se pot vedea zidul de sud - vest al donjonului si fundatiile anexelor de incinta. Donjonul a fost construit din piatra locala si avea o inaltime de circa 20 metri. Paramentele zidurilor inca in picioare pastreaza urmele grinzilor care sustineau etajele si urma hornului unei sobe de cahle, de colt".



» Castelul Csaky - 316, sat ALMAŞU; comuna ALMAŞU, Salaj
ancahm / 03-Apr-2010

Monument istoric si de arta musulmana, construit in stil maur. Este unul dintre cele mai vechi edificii de cult musulman de pe teritoriul Romaniei, care reprezinta unica podoaba medievala a Mangaliei.

In sec XVI, printesa (hatun) Esma, fiica sultanului otoman Selim al II-lea (1566-1574) si sotie a marelui vizir Sokollu-Mehmet Pasa (1565-1579) s-a refugiat la Mangalia. Geamia Esmahan Sultan a fost ridicata in anul 1573 sau in anul 931 dupa calendarul musulman, in memoria unuia dintre cei mai mari conducatori ai Imperiului Otoman de la vremea respectiva, Selim al II-lea de catre fiica acestuia. Cureta geamiei adaposteste o serie de morminte ale unor personalitati ale vremii.

Constructia e facuta din piatra, cioplita pe loc de catre mesterii pietrari turci si are o grosime de 85 cm. De specificat este faptul ca zidaria din blocuri de piatra a fost facuta fara a se folosi un liant, ci folosindu-se scoabe de otel turnate pe loc in orificii facute in piatra. Aceeasi tehnologie a fost folosita si la ridicarea minaretului, iar piatra cioplita ii confera zveltete si proportii ideale.

In 1452. cand Dobrogea intrase sub stapinire otomana , iar populatia de tatari, turci, bulgari, cerchezi, gagauzi, greci, evrei devenise un conglomerat de confesiuni religioase, celebrul calator turc Evlia Celebi mentiona: "... dute la Mangalia, care este Kaaba-Mecca pribegilor si a sarmanilor" .

Placuta de la intrarea in moschee



» Ansamblul geamiei "Esmahan Sultan" - Str. Oituz 1, municipiul MANGALIA, Constanta
ancahm / 03-Apr-2010

Manastirea se afla pe o insula de pe lacul Snagov. A fost intemeiata in sec XIV, printre ctitori numarindu-se Mircea cel Batrin, iar apoi in sec XV, Vladislav II si Vlad Tepes. Biserica actuala a fost construita de Neagoe Basarab, intre anii 1517-1521; din punct de vedere arhitectonic, are influente athonite. A fost pictata in 1563, prin grija domnitorului Petru cel Tanar. Afrctate de unele innoiri, picturile de la manastirea Snagov constituie cel mai mare ansamblu mural pastrat intr-o biserica din tara noastra - fiind probabil executate de Dobromir cel Tanar.

Manastirea a servit si ca loc de exil si inmormintare pentru cei prigoniti de domnie. Asezamintul a avut insa si un rol cultural, aici functionind o tipografie infiintata de Antim Ivireanul, dupa ce manastirea fusese reparata de Constantin Brancoveanu.

Dupa secularizare, au fost daramate chiliile, ramanand numai biserica, si aceasta lasata in paragina pina in 1904, cind a fost restaurata.  Lucrari importante de restaurare a facut Comisia Monumentelor Istorice, incepind din anul 1941, continuate apoi pana in 1953. O alta restaurare s-a facut in 1966, in timpul Patriarhului Justinian.

Citat din Mihai Vlasie - Drumuri spre Manastiri



» Biserica "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" - Pe insulă, sat SNAGOV; comuna SNAGOV, Ilfov
   13 14 15 16 1718 19 20 21 22 23