BISERICA CIOCANAI - BISERICA CU MOARTEA
Biserica in care traiesti preaplinul Invierii
Reportaj Dumitru Manolache, Luni, 20 mai 2013
Biserica cu hramurile „Sfantul Nicolae“ si „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Ciocanai, comuna Mosoaia, din Arhiepiscopia Argesului si Muscelului, este, fara indoiala, una dintre cele mai impresionante biserici de parohie din Tara Romaneasca. Pictura sfantului lacas, complexa, coplesitoare, te descarca de toata grija inimii, pentru a te umple de lumina si pace, inaltandu-te pana la tampla cerului, ca sa cinezi cu Cel Ce a inviat din morti si sa marturisesti aceasta, cu numele, cu inima, cu bucata ta de nemurire.
Calea este inceputul „inaltarii“, caci, pana la urma, ceea ce traiesti, ceea ce simti in biserica din Ciocanai, judetul Arges, este o inaltare. Dupa ce strabati cei aproape 10 km de sosea de la Pitesti spre comuna Mosoaia, cand intri in Ciocanai, un drum de tara de cateva sute de metri te coboara printr-un labirint de clorofila pana in poarta bisericii, unde te intampina… moartea! O prezenta hidoasa, zugravita pe albul peretelui sudic al sfantului lacas. Pasul urmator este insa incarcat de un alt fel de „preaplin“, pentru ca il faci intrand in biserica, reeditand astfel, simbolic, propria-ti inviere, de mana cu Hristos, Biruitorul mortii. Trecere din pacat in curatie, din intuneric in lumina, din efemer in vesnicie.
Un stalp spiritual fundamental al satului
„Biserica face parte din patrimoniul cultural national. Dateaza din 1840 si reprezinta in timp un stalp spiritual fundamental pentru comunitatea din Ciocanai. A fost ctitorita pe locul unei biserici mult mai vechi, din lemn, al carei inceput nu se cunoaste. Mai exista o mica parte din altarul ei insa undeva in spatele actualului lacas si, conform traditiei, amintirea acestuia s-a pastrat printr-un artar, ingrijit cu sfintenie, care se spune ca ar fi crescut pe locul unde s-a aflat Sfanta Masa. Astazi, locul este marcat de o cruce. Biserica a fost realizata printr-un efort colectiv al comunitatii, impreuna cu preotii si familiile lor. A fost ctitorita in timpul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica si al Episcopului Ilarion al Argesului, intr-o perioada extrem de tulbure din punct de vedere social-economic, fiind printre putinele biserici in pisania carora se mentioneaza si faptul ca unul dintre ctitori - diaconul Nedelea - a donat si o proprietate, «18 prajini in Gura Portisoarii»“, ne precizeaza prof. dr. Marius Cirjan, de la Colegiul national-liceal „Zinca Golescu“ din Pitesti, care a venit la biserica sa ne prezinte istoricul sfantului lacas.
Pictura, un fel de „acasa“ inconfundabil
Jur-imprejurul este de o frumusete uluitoare, arhitectura si pictura murala a sfintei biserici definind un mod de a fi specific locului, in care credinciosul traieste un inconfundabil „acasa“. Acel acasa atat de specific satului romanesc, cald, viu si transcendent, pe care il purtam fiecare din noi in sangele nostru, fragment de geneza si timp, echilibru si nadejde, lumina din lumina. Cadre baroce, vesminte involburate, armuri cu coifuri, peisaje, Calvarul, Flagelarea, Invierea, tot atatea incercari si linistiri, care te pun fata in fata cu tine insuti, cu lumea si cerul deopotriva.
„Pictura murala este impresionanta si de o complexitate cum rar se mai poate intalni intr-o comunitate totusi restransa. Exista aici teme splendide, incepand cu geneza pictata in pridvor, continuand cu tablourile votive ale ctitorilor din pronaos si cu scenele vietii pamantene a Mantuitorului, din naos. Un element particular este prezenta Sfantului Haralambie, care ne face sa credem ca reprezentarea sa, destul de rar intalnita in bisericile din Tara Romaneasca, este legata de o molima sau de un eveniment dramatic care a afectat comunitatea locala. Remarcam de asemenea prezenta feminina in pictura bisericii, care da o nota particulara complexei realizari. Apare si Sfantul Hristofor, pictat cu cap de lup, iarasi o reprezentare mai rara in bisericile noastre. Zugravii Constantin si Stan, care au executat pictura, au incercat sa personalizeze tiparele iconografiei bizantine, realizand scene distinctive si personaje mai putin intalnite in pictura murala in lacasurile de cult“, ne mai spune domnul Cirjan.
Chipul mortii de pe peretele exterior
Chipul „doamnei cu coasa“ insa, pictat la 1863 de un anonim pe peretele bisericii din Ciocanai, a speriat, a ingrozit pe unii, pe altii i-a facut sa zambeasca, in timp ce o parte de presa, speculand, scotandu-l din context, l-a plasat, iresponsabil, in zona superstitiei, aducand sfantului lacas si credinciosilor inocenti imense prejudicii si o nemeritata si falsa notorietate.
„Tema mortii nu este singulara in pictura murala din Romania. Mai exista biserici, chiar in judetul nostru, cum ar fi Biserica Olari din Curtea de Arges, unde, la fel ca si aici, pe partea exterioara a bisericii, este reprezentata moartea. Particularitatea picturii de la Ciocanai credem ca tine de un eveniment tragic, prin care a trecut comunitatea, iar prezenta Sfantului Haralambie pictat la interior ne face sa avansam aceasta ipoteza, stiind ca el este protectorul impotriva ciumei. Facand legatura cu evenimentele istorice insa, ne gandim la o posibila invazie otomana, atestata de altfel istoric, care a dus si la incendierea Bisericii «Sfanta Parascheva» din apropiere. Sub impresia acestei traume, apare si imaginea mortii despre care vorbim, alaturi de Arhanghelul Mihail, in disputa pe sufletele oamenilor“, ne precizeaza prof. dr. Marius Cirjan.
Traditia satului pastreaza amintirea conform careia, in timpul invaziei pomenite, in biserica s-au refugiat o parte din locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocanai a tinut sa redea mai tarziu tema mortii pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferinta prin care a trecut asezarea.
Celebrul chip al mortii, de pe „biserica cu moartea“, cum ii mai spun unii, in anii '70-'80 ai secolului trecut, a fost acoperit cu var. Fiind considerat de rau augur, satenii, in trecut, l-au batut cu pietre in repetate randuri.
Din dragoste si respect pentru biserica
Poate ca daca sutele de chipuri de sfinti pictati la Ciocanai ar fi ramas pierdute sub taciunele si fumul depuse pe ele, biserica s-ar fi zbatut in anonimat si lumea ar fi venit aici doar sa mai arunce cu pietre in moarte. Dar Dumnezeu a harazit altceva.
„Ajut aceasta biserica din doua motive: primul, pentru ca iubesc acest sfant lacas, in care am intrat inca de copil, si al doilea, pentru ca bunica mea a cumparat un teren pe care tata, in perioada comunista, a trebuit sa-l doneze ca sa nu-i fie dati afara copiii din scoli. Foarte suparata din aceasta cauza, la un an, bunica a murit. In memoria ei, dupa ce am recuperat pamantul, am reusit sa vand o parte si cu banii obtinuti am finantat restaurarea picturii, cu ajutorul artistului Mircea Baciu, dupa proiectul profesorului Oliviu Buldura. Pot spune ca dupa fata mea, acest proiect este a doua mare realizare a vietii mele. Un sprijin deosebit am primit si din partea sotiei, care a trecut la Domnul in urma cu un an... Eu am contribuit financiar, dar am fost ajutat foarte, foarte mult de ceilalti enoriasi ai parohiei“, ne marturiseste inginerul pensionar Marin Teodorescu.
Enoriasii, principala „avere“ a parohiei
Parintele paroh Marius Marinac slujeste in acest sfant lacas de aproximativ doi ani, intr-o continuitate a lucrarii duhovnicesti a parintelului Mihail Bulf, predecesorul sau, cu a carui fiica este casatorit. Din smerenie, a tinut sa-i lase pe ceilalti doi interlocutori sa vorbeasca mai mult despre biserica, sfintia sa spunandu-ne cateva cuvinte despre „averea“ cea mai de pret a parohiei: enoriasii. A tinut sa ne marturiseasca in primul rand faptul ca traieste un sentiment coplesitor, o mare bucurie de fiecare data cand se afla in fata altarului, si ca „parohia are 130 de familii raspandite in cele trei sate, Ciocanai, Mosoaia si Satul Batrani“. Ca enoriasii sunt in mare parte pensionari, dar si tineri care lucreaza in Pitesti sau in imprejurimile parohiei. „Cel mai mult ma impresioneaza icoana Sfantului Haralambie, a carui prezenta ar putea avea o a doua legatura cu pictura exterioara. El a devenit protectorul acestei comunitati atat de incercate, cu aproape doua secole in urma. Parohia noastra urmeaza sa demareze un proiect amplu, impreuna cu Uzinele Dacia, vicepresedintele acestora, domnul Constantin Stroe, fiind enoriasul nostru, prin grija caruia s-a turnat noul clopot, s-a ridicat gardul din partea de rasarit a curtii bisericii si au fost asfaltate principalele drumuri din sat, fiind un credincios foarte apropiat Bisericii. Este vorba despre reabilitarea cladirii dezafectate a unei foste scoli, in care va functiona o casa pentru copiii cu dizabilitati din parohie si nu numai“, ne-a mai marturisit parintele paroh.
Dupa ce ne-am inchinat si la crucea care marcheaza altarul vechiului lacas, am parasit biserica din Ciocanai, linistiti si inluminati, cantand cu bucurie deodata cu cerul si ingerii, inegalabilul tropar al Invierii: Hristos a inviat din morti,/ Cu moartea pre moarte calcand,/ Si celor din morminte/ Viata daruindu-le…
http://ziarullumina.ro/reportaj/biserica-care-traiesti-preaplinul-invierii