MB2-703 200-120 70-461 C_TADM51_731 350-001 70-411 MB2-700 050-SEPROAUTH-02 400-101 MB2-702 070-410 70-462 EX300 070-461 070-462 VCP-550 70-243 70-480 C_TAW12_731 JN0-102 70-483 70-488 700-505 70-347 070-347 070-411 70-486 MB2-701 070-346 100-101 70-346 70-463 700-501 70-412 C4090-958 EX200 070-463 70-331 70-457 HP0-J73 070-412 C_TFIN52_66 MB6-700 70-414 MB5-705 MB6-886 070-486 C4040-108 M70-101 OG0-093 117-102 1Z0-481 350-018 646-206 A00-240 NS0-504 PEGACLSA_6.2V2 VCP550 070-480 220-802 640-554 70-466 MB7-702 70-417 74-335 C_HANATEC131 C2090-303 070-243 070-417 1Z0-060 70-460 70-487 M70-301 MB6-869 1Z0-144 1Z0-599 70-410 MB2-703 200-120 70-461 C_TADM51_731 350-001 70-411 MB2-700 050-SEPROAUTH-02 400-101 MB2-702 070-410 70-462 EX300 070-461 070-462 VCP-550 70-243 70-480 C_TAW12_731 JN0-102 70-483 70-488 700-505 70-347 070-347 070-411 70-486 MB2-701 070-346 100-101 70-346 70-463 700-501 70-412 C4090-958 EX200 070-463 70-331 70-457 HP0-J73 220-802 640-554 70-466 MB7-702 70-417 74-335 C_HANATEC131 C2090-303 070-243 070-417 1Z0-060 70-460 70-487 M70-301 MB6-869 1Z0-144 1Z0-599 400-051 70-458 810-420 C_TBW45_70 C2090-540 C2180-276 C4090-452 EX0-001 HP2-E59 PEGACSSA_v6.2 1Z0-061 220-801 640-911 70-680 C_TSCM52_66 ICBB 070-331 312-50v8 820-421 MB7-701 070-414 070-489 070-687 1Z0-062 350-029 070-247 070-467 1Z0-485 640-864 70-465 70-687 74-325 74-343 98-372 C2180-278 C4040-221 C4040-225 300-207 70-467 70-485 70-489 PRINCE2 Practitioner SK0-003 VCP5-DCV 000-571 050-720 070-685 074-338 1Y0-400 200-101 299-01 000-571 050-720 070-685 074-338 1Y0-400 200-101 299-01 4A0-101 70-332 70-689 820-422 98-365 98-367 AX0-100 C_TBIT44_731 C2010-571 C2020-180 C2020-612 C2040-407 C2090-610 C2180-317 C4040-109 C4040-123 C4040-129 GSEC MB6-872 MB7-700 OG0-091 070-413 070-459 070-496 1Z0-052 1Z0-053 1Z0-517 1Z0-803 640-461 640-722 642-832 648-375 74-344 74-409 A00-212 C_BOSUP_90 C2020-011 C2170-008 C4030-670 C4090-959 CCD-410 CV0-001 E20-390 E20-591 HP2-Z27 MB3-700 NS0-101 VCAD510 3001 3107 070-178 070-342 070-415 070-416 070-460 070-667 070-684 101-01 1D0-610 1Z0-027 1Z0-058 1Z0-117 1Z0-474 1Z0-507 1Z0-511 1Z0-516 1Z0-521 1Z0-804 1Z0-805 1Z1-060 200-120 Certification 350-050 500-201 642-997 700-038
BISERICA CIOCANAI - BISERICA CU MOARTEA

BISERICA CIOCANAI - BISERICA CU MOARTEA


 

Biserica în care trăieşti preaplinul Învierii

Luni, 20 mai 2013

Biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae“ şi „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Ciocănăi, comuna Moşoaia, din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, este, fără îndoială, una dintre cele mai impresionante biserici de parohie din Ţara Românească. Pictura sfântului lăcaş, complexă, copleşitoare, te descarcă de toată grija inimii, pentru a te umple de lumină şi pace, înălţându-te până la tâmpla cerului, ca să cinezi cu Cel Ce a înviat din morţi şi să mărturiseşti aceasta, cu numele, cu inima, cu bucata ta de nemurire.

Calea este începutul „înălţării“, căci, până la urmă, ceea ce trăieşti, ceea ce simţi în biserica din Ciocănăi, judeţul Argeş, este o înălţare. După ce străbaţi cei aproape 10 km de şosea de la Piteşti spre comuna Moşoaia, când intri în Ciocănăi, un drum de ţară de câteva sute de metri te coboară printr-un labirint de clorofilă până în poarta bisericii, unde te întâmpină… moartea! O prezenţă hidoasă, zugrăvită pe albul peretelui sudic al sfântului lăcaş. Pasul următor este însă încărcat de un alt fel de „preaplin“, pentru că îl faci intrând în biserică, reeditând astfel, simbolic, propria-ţi înviere, de mână cu Hristos, Biruitorul morţii. Trecere din păcat în curăţie, din întuneric în lumină, din efemer în veşnicie.

Un stâlp spiritual fundamental al satului

„Biserica face parte din patrimoniul cultural naţional. Datează din 1840 şi reprezintă în timp un stâlp spiritual fundamental pentru comunitatea din Ciocănăi. A fost ctitorită pe locul unei biserici mult mai vechi, din lemn, al cărei început nu se cunoaşte. Mai există o mică parte din altarul ei însă undeva în spatele actualului lăcaş şi, conform tradiţiei, amintirea acestuia s-a păstrat printr-un arţar, îngrijit cu sfinţenie, care se spune că ar fi crescut pe locul unde s-a aflat Sfânta Masă. Astăzi, locul este marcat de o cruce. Biserica a fost realizată printr-un efort colectiv al comunităţii, împreună cu preoţii şi familiile lor. A fost ctitorită în timpul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica şi al Episcopului Ilarion al Argeşului, într-o perioadă extrem de tulbure din punct de vedere social-economic, fiind printre puţinele biserici în pisania cărora se menţionează şi faptul că unul dintre ctitori - diaconul Nedelea - a donat şi o proprietate, «18 prăjini în Gura Porţişoarii»“, ne precizează prof. dr. Marius Cîrjan, de la Colegiul naţional-liceal „Zinca Golescu“ din Piteşti, care a venit la biserică să ne prezinte istoricul sfântului lăcaş.

Pictura, un fel de „acasă“ inconfundabil

Jur-împrejurul este de o frumuseţe uluitoare, arhitectura şi pictura murală a sfintei biserici definind un mod de a fi specific locului, în care credinciosul trăieşte un inconfundabil „acasă“. Acel acasă atât de specific satului românesc, cald, viu şi transcendent, pe care îl purtăm fiecare din noi în sângele nostru, fragment de geneză şi timp, echilibru şi nădejde, lumină din lumină. Cadre baroce, veşminte învolburate, armuri cu coifuri, peisaje, Calvarul, Flagelarea, Învierea, tot atâtea încercări şi liniştiri, care te pun faţă în faţă cu tine însuţi, cu lumea şi cerul deopotrivă.

„Pictura murală este impresionantă şi de o complexitate cum rar se mai poate întâlni într-o comunitate totuşi restrânsă. Există aici teme splendide, începând cu geneza pictată în pridvor, continuând cu tablourile votive ale ctitorilor din pronaos şi cu scenele vieţii pământene a Mântuitorului, din naos. Un element particular este prezenţa Sfântului Haralambie, care ne face să credem că reprezentarea sa, destul de rar întâlnită în bisericile din Ţara Românească, este legată de o molimă sau de un eveniment dramatic care a afectat comunitatea locală. Remarcăm de asemenea prezenţa feminină în pictura bisericii, care dă o notă particulară complexei realizări. Apare şi Sfântul Hristofor, pictat cu cap de lup, iarăşi o reprezentare mai rară în bisericile noastre. Zugravii Constantin şi Stan, care au executat pictura, au încercat să personalizeze tiparele iconografiei bizantine, realizând scene distinctive şi personaje mai puţin întâlnite în pictura murală în lăcaşurile de cult“, ne mai spune domnul Cîrjan.

Chipul morţii de pe peretele exterior

Chipul „doamnei cu coasa“ însă, pictat la 1863 de un anonim pe peretele bisericii din Ciocănăi, a speriat, a îngrozit pe unii, pe alţii i-a făcut să zâmbească, în timp ce o parte de presă, speculând, scoţându-l din context, l-a plasat, iresponsabil, în zona superstiţiei, aducând sfântului lăcaş şi credincioşilor inocenţi imense prejudicii şi o nemeritată şi falsă notorietate.

„Tema morţii nu este singulară în pictura murală din România. Mai există biserici, chiar în judeţul nostru, cum ar fi Biserica Olari din Curtea de Argeş, unde, la fel ca şi aici, pe partea exterioară a bisericii, este reprezentată moartea. Particularitatea picturii de la Ciocănăi credem că ţine de un eveniment tragic, prin care a trecut comunitatea, iar prezenţa Sfântului Haralambie pictat la interior ne face să avansăm această ipoteză, ştiind că el este protectorul împotriva ciumei. Făcând legătură cu evenimentele istorice însă, ne gândim la o posibilă invazie otomană, atestată de altfel istoric, care a dus şi la incendierea Bisericii «Sfânta Parascheva» din apropiere. Sub impresia acestei traume, apare şi imaginea morţii despre care vorbim, alături de Arhanghelul Mihail, în dispută pe sufletele oamenilor“, ne precizează prof. dr. Marius Cîrjan.

Tradiţia satului păstrează amintirea conform căreia, în timpul invaziei pomenite, în biserică s-au refugiat o parte din locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocănăi a ţinut să redea mai târziu tema morţii pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferinţă prin care a trecut aşezarea.

Celebrul chip al morţii, de pe „biserica cu moartea“, cum îi mai spun unii, în anii â70-â80 ai secolului trecut, a fost acoperit cu var. Fiind considerat de rău augur, sătenii, în trecut, l-au bătut cu pietre în repetate rânduri.

Din dragoste şi respect pentru biserică

Poate că dacă sutele de chipuri de sfinţi pictaţi la Ciocănăi ar fi rămas pierdute sub tăciunele şi fumul depuse pe ele, biserica s-ar fi zbătut în anonimat şi lumea ar fi venit aici doar să mai arunce cu pietre în moarte. Dar Dumnezeu a hărăzit altceva.

„Ajut această biserică din două motive: primul, pentru că iubesc acest sfânt lăcaş, în care am intrat încă de copil, şi al doilea, pentru că bunica mea a cumpărat un teren pe care tata, în perioada comunistă, a trebuit să-l doneze ca să nu-i fie daţi afară copiii din şcoli. Foarte supărată din această cauză, la un an, bunica a murit. În memoria ei, după ce am recuperat pământul, am reuşit să vând o parte şi cu banii obţinuţi am finanţat restaurarea picturii, cu ajutorul artistului Mircea Baciu, după proiectul profesorului Oliviu Buldura. Pot spune că după fata mea, acest proiect este a doua mare realizare a vieţii mele. Un sprijin deosebit am primit şi din partea soţiei, care a trecut la Domnul în urmă cu un an... Eu am contribuit financiar, dar am fost ajutat foarte, foarte mult de ceilalţi enoriaşi ai parohiei“, ne mărturiseşte inginerul pensionar Marin Teodorescu.

Enoriaşii, principala „avere“ a parohiei

Părintele paroh Marius Marinac slujeşte în acest sfânt lăcaş de aproximativ doi ani, într-o continuitate a lucrării duhovniceşti a părintelului Mihail Bulf, predecesorul său, cu a cărui fiică este căsătorit. Din smerenie, a ţinut să-i lase pe ceilalţi doi interlocutori să vorbească mai mult despre biserică, sfinţia sa spunându-ne câteva cuvinte despre „averea“ cea mai de preţ a parohiei: enoriaşii. A ţinut să ne mărturisească în primul rând faptul că trăieşte un sentiment copleşitor, o mare bucurie de fiecare dată când se află în faţa altarului, şi că „parohia are 130 de familii răspândite în cele trei sate, Ciocănăi, Moşoaia şi Satul Bătrâni“. Că enoriaşii sunt în mare parte pensionari, dar şi tineri care lucrează în Piteşti sau în împrejurimile parohiei. „Cel mai mult mă impresionează icoana Sfântului Haralambie, a cărui prezenţă ar putea avea o a doua legătură cu pictura exterioară. El a devenit protectorul acestei comunităţi atât de încercate, cu aproape două secole în urmă. Parohia noastră urmează să demareze un proiect amplu, împreună cu Uzinele Dacia, vicepreşedintele acestora, domnul Constantin Stroe, fiind enoriaşul nostru, prin grija căruia s-a turnat noul clopot, s-a ridicat gardul din partea de răsărit a curţii bisericii şi au fost asfaltate principalele drumuri din sat, fiind un credincios foarte apropiat Bisericii. Este vorba despre reabilitarea clădirii dezafectate a unei foste şcoli, în care va funcţiona o casă pentru copiii cu dizabilităţi din parohie şi nu numai“, ne-a mai mărturisit părintele paroh.

După ce ne-am închinat şi la crucea care marchează altarul vechiului lăcaş, am părăsit biserica din Ciocănăi, liniştiţi şi înluminaţi, cântând cu bucurie deodată cu cerul şi îngerii, inegalabilul tropar al Învierii: Hristos a înviat din morţi,/ Cu moartea pre moarte călcând,/ Şi celor din morminte/ Viaţă dăruindu-le…