Biserica "Sf.Nicolae" - Rusă


Categorie: Biserici ortodoxe
Perioada: înc. sec. XX
Importanta: A
Cod LMI: B-II-m-A-18814
Adresa: Str. Ghica Ion 9 sector 3
Localitate: municipiul BUCUREŞTI
Judet: Bucuresti
Regiune: Muntenia

Imagini

Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica

Imagini de arhiva

Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica
 

Descrieri/Comentarii

L.S. / 05-Jun-2009

BISERICA  SF. NICOLAE - Fostă Biserica RUSĂ - Biserica Studenţilor (Paraclisul Universităţii Bucureşti)

 

Hramul: Sf. Nicolae

 

Construcţia, cu turlele sale specifice arhitecturii tradiţionale ruseşti, se înalţă în apropierea Universităţii, fiind din ianuarie 1992, paraclis universitar.

A fost construită între anii 1905-1909 din iniţiativa ambasadorului rus Ghiers pentru credincioşii ruşi din Capitală. Curtea imperială i-a pus la dispoziţie fondurile necesare. Planurile întocmite de arhitectul rus Preobrajenschi au fost materializate sub îndrumarea unui arhitect italian, de către meşteri ruşi.

Pictura interioară în ulei, este executată în stil bizantin de pictorul Vasiliev. Tâmpla realizată la Moscova, sculptată în lemn şi poleită cu aur, a fost pictată de pictorul Vaşneţov.

În 1947, s-au făcut reparaţii, iar pictura a fost renovată în 1948 de pictorul Anatolie Cudinov, iar la reparaţiile din 1967 de pictorii Eugen Profeta, Victor Zenlicica şi Victor Costiurin. După cutremurul din 1977, turla mare s-a fisurat, făcându-i-se consolidări ale întregului edificiu şi recondiţionarea picturii. Lucrările  de reparaţii au început în anul 2000 apoi pictura este restaurată dar mult timp sistată din lipsă de fonduri.

Are un plan de formă pătrată, cu ziduri masive, intrarea făcându-se pe colţul nord-vestic, iar altarul semicircular este orientat la răsărit. Naosul se înscrie într-o formă de cruce cu braţe egale, completat de compartimente destinate amenajărilor necesare cultului, totul fiind exprimat în volumele faţadei. Este acoperit de o boltă centrală înălţată. Un tambur cilindric, cu diametrul micşorat, susţine cupola bulbiformă a turlei. Pe colţurile naosului, 4 turnuri mai mici înconjoară turla centrală. Intrarea este marcată printr-un corp decroşat puternic, încoronat de un alt turn terminat sub forma de bulb. Un al şaptelea turn, de aceeaşi factură, cu un tambur se ridică peste altar.

Faţadele inspirate din exemple ruseşti şi georgiene,  realizate cu cărămidă aparentă de culoare roz gălbui, sunt bogat ornamentate, având frize ceramice,  mozaicuri sub arce şi decoraţii sculptate în piatră. Turlele au fost aurite iniţial,  în zilele noastrei fiind acoperite cu tablă de aramă, apoi vopsită.

 

Arh. L.S.

DavidC / 08-Sep-2008
Arhitect V.A. Preobrajenski