Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

emilia / 03-Dec-2009

Biserica de lemn din Vadurele a fost ridicata in secolul al XVI-lea, inceputul secolului al XVII-lea, de forma identica cu locasul de la Ceaba, datat 1560 si biserica lui Horea de la Cizer, ambele distruse. Planul este dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala, avand si partea de apus tot poligonala. Cu aceasta forma deosebita au mai fost evocate locasurile de pe Somes, de la Capalna, datat 1660 si cel de la Gilau, din acelasi veac, stramutat dupa 1944 in satul Suiesti, Valcea. Afirmatia referitoare la vechimea bisericii din Vadurele se intemeiaza si pe dimensiunile sale, de 10,00 / 4,85 m, pe ancadramentul cu umerasi si doua chenare geometrice, pe dispunerea braului in "franghie' de pe barna de deasupra talpii, ca si pe elementul stravechi al golului circular cu trafor in forma de floare, cu sase petale, de pe absida. Datorita dimensiunilor mici ale edificiului, perechile de console se intersecteaza, cele de la altar prezentand multiple crestaturi in trepte. In interior biserica prezinta un tavan drept peste pronaos, o bolta semicilindrica, retrasa de la pereti pe o barna masiva, in naos, iar in altar o bolta de aceeasi forma, racordata cu peretii prin trei fasii curbe, dispuse pe o suprafata plana. Peretele despartitor dintre pronaos si naos, initial plin, are intrarea marcata printr-un cadru  din barne masive, semicirculare in partea de sus, si cu prag adancit. Usa dintr-o singura bucata de lemn, are un ochi taiat sub forma de lopatica, singurul orificiu prin care femeile aveau voie sa priveasca in naos si sa poata asculta slujba. Decoratia pictata, grav avariata, inscrie printre zugravii transilvaneni din secolul al XIX-lea pe Rus Macavei, al carui nume, impreuna cu anul 1832, sunt consemnate in altar. 

(dupa "Monumente Istorice Bisericesti din Eparhia oradiei" de Ioan Godea si Ioana Cristache Panait, Oradea - 1978)