Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

madalinfocsa / 07-Dec-2011

Din istoricul de mai sus, bayat pe cercetari stiintifice, se vede ca datarea trecuta in LMI "Perioada: 1714, ref. 1858" este eronata. Lacasul dateaza din 1858 si punct. Cel dinaintea lui, din care se pastreaza numai fundatiile si mormantul ctitorului, data din 1786, cu aproximatie. La 1714 - contrar celor scrise in istoricul de mai sus, care nu a mai fost actualizat din 2009 - nu e mentionata nicio biserica, ci doar o danie de mosie si cativa colonisti recent asezati (10 familii). Nu cred ca cele 10 familii aveau deja biserica de lemn. Daca a existat o biserica de lemn, ea a aparut probabil ulterior, odata cu inmultirea locuitorilor - deci undeva catre mijlocul veacului al XVIII-lea.

raduvoinescu / 25-Nov-2009

 Extras din lucrarea “Parohia Sfantul Nicolae Campina - istoria locului” de Pr. Ic. Stavr. Petru Moga

Primul locas de cult construit in vatra actualei parohii Sf. Nicolae a fost biserica de lemn a Schitului Sf. Nicolae Slobozia, care exista la data de 25 iunie 1714, cand hrisovul domnitorului Stefan Cantacuzino innoieste si intareste un hrisov mai vechi al “mariei Sale Constantin voda Brancoveanu” referitor la dreptul Manastirii Sinaia de a tine, scutite de toate dajdiile, “zece case de oameni straini adica scheai, ungureni, moldoveni, arbanasi, sarbi…pe mosia Sfintei Manastiri de la Campina ot sud Prahova, care mosie este data si inchinata la aceasta Sfanta Manastire de Parintele Popa Preda, care mosie este data si inchinata la aceasta Sfanta Manastire de Parintele Popa Preda, feciorul lui Patrascu Postelnicul din Campina.”

Prima biserica de zid a fost construita la sfarsitul secolului XVIII (propunem anul 1786) de catre staretul Manastirii Sinaia, grecul Damaschin. Acesta se ingrijise de refacerea Manastirii Sinaia, bombardata in timpul confruntarilor armate dintre turci si austrieci in razboiul din 1787-1788, respectiv refacuse paraclisul de pe latura nordica a manastirii, resfintit in mai 1792 (noul ctitor fiind pictat ca staret in naosul paraclisului, langa usa de intrare), refacuse turlele si acoperisul bisericii si zonele de pictura murala distruse si asezase o noua piatra de pisanie la 1795. Dar “sederea i-au fost mai totdeauna in Metohul Slobozia…unde au zidit si niste case inalte, sub care era un beci in fata pamantului si deasupra cinci odai cu balcon scos in afara si biserica linga metoh de zid”. Cu toate ca dupa pierderea staretiei, atat el cat si amintirea lui dupa moarte au devenit, printr-o interpretare tendentioasa, nomina odiosa in toate izvoarele scrise ale Manastirii Sinaia pana in ziua de astazi, inmormantarea lui cu cinstea cuvenita unui ctitor in pronaosul bisericii metocului de la Campina poate fi explicata prin faptul ca in perioada 1819 – octombrie 1820, Manastirea Sinaia era temporar desfiintata prin refugierea peste munti a intregului personal impreuna cu staretul Iustin Arhimandritul si nu mai exercita nici o autoritate asupra asezamantului de la Campina. La Campina prezenta lui Damaschin (devenit probabil in ultimii ani schimonahul Dionisie, nume inscris pe piatra de mormant) la metocul Slobozia a fost perceputa ca pozitiva, de vreme ce atat Parohia Adormirea Maicii Domnului cat si Sfanta Treime din Campina il au inscris in pomelnicul ctitoricesc. Prima biserica de zid avea o arhitectura simpla, cu pronaosul si naosul rectangulare. A fost desigur pictata. Fragmente de tencuiala veche pictata au fost gasite sub dusumeaua actuala ca umplutura a unui mic put absorbant aflat in coltul de nord-est a pronaosului vechii biserici. O pictura de slaba calitate, asemanatoare celei de la intrarea si din pronaosul paraclisului de iarna din Manastirea Sinaia, realizata la 1792. Biserica avea la intrare un ancadrament de piatra slefuita si deasupra acestuia o piatra de pisanie. Aceste elemente au fost refolosite, in 1857 – 1858, cand biserica lui Damaschin, care rezistase cu greu cutremurelor din prima jumatate a secolului XIX, a fost inlocuita cu o noua constructie, realizata cu cheltuiala Eforiei Spitalelor Civile. Aceasta constructie a ajuns pana la noi, fiind inscrisa pe lista monumentelor istorice, avand Cod LMI 2004 PH-II-m-B-16398.

In anul 1898, preotul Thomescu raporta Protopopului Jud. Prahova ca “aceasta sfanta biserica nu poseda nici o inscriptie de data fondatiunii, dar dupa informatiuni am aflat ca este facuta de parintele Arhimandrit Ghenadie Sinaitul cu spesele onor Eforii pe la anul 1857”. Biserica Eforiei a fost pictata probabil in 1861 de catre pictorul Parvulescu. Anul si numele pictorului se pastreaza pe icoanele tamplei actuale, pictate pe lemn in stilul decadent al epocii. Pictura murala a fost refacuta in ulei in anul 1915 de catre profesorul ploiestean Thomescu. O ultima spalare si refacere a picturii a fost realizata cu ocazia reparatiilor ample de dupa cutremurul din 1977.

Sursele citatelor :
Hrisovul Domnitorului Stefan Cantacuzino, apud A.G. Galasescu, “Sinaia”, Buc., 1895, pag.45 si pag.23
Condica de corespondenta pe 1898, Arhiva parohiala, NR.4.